Imi simteam picioarele grele,eram extenuata,dar nu puteam sa ma opresc.Nu acum cand am pus piciorul in prag,ma saturasem de mirosul lui,de jignirile,de palmele loate doar pentru o simpla intrebare,,De ce te-ai schimbat?”Raspunsul lui era acelasi de fiecare data, striga in gura mare ca eu sunt singura care m-am schibat.Chiar si cand a ajuns acasa mirosind de la o posta a parfum ieftin de femeie si alcool,a indrazinit sa-mi spuna ca eu as fi devina pentru ca el umbla noaptea cu tot felul de femei usoare.Eu eram singura vinovata,eu pentru ca eram o cicalitoare,eu pentru ca dintre toate eram singura proasta ce si-ar fi dat si sufletul pentru ca el sa fie fericit. Pur si simplu nu mai seamana cu cel vechi,strainul care era acum ,nu aducea cu nimic a vechiul Edward,cel pentru care inca inima mea bate.Era doar un barbat frumos,plin de bani,care credea ca totul i se cuvine odata ce a intrat in viata lui.In acest moment si amintirile cu el imi provoaca scarba.In ochii lui verzi si ademenitori nu se mai gaseste nici o farama de dragoste pentru mine,privirea lui este intoxicata de drogurile pe care le ia.Cu putinele haine care reusisem se la bag intr-un rucsac am iesit pe usa.Nu m-am uitat inapoi,nici macar o secunda ,pentru ca daca o faceam riscam sa cad prada slabiciuni.Rugaciunile si strigatele lui de frustrare nu mai reprezinta absolut nimic pentru mine.Pentru o secunda,m-am oprit din mers,ma indepartasem suficient incat el sa nu-mi ia urma.In locul inimi simteam un gol imens,ca si cum fusese safsiata,scoasa din pieptul meu cu forta si apoi absorbita toata dragostea din ea,find apoi bagata goala,batand in gol pentru o amintire.
Mintea mea era facuta praf,gandurile se invarteau ca in mijlocul unei tornade,se alegea praful de persoana mea.Stiam ca unicul loc in care as fi primita,chiar daca fusem egoista si rea fata de ei,era locuinta tatei.Acest cuvant simplu,starnea valuri de amintiri,care se loveau puternic de tsunamiul in formare din sufletul meu. Trebuie sa ma intorc acasa,trebuia sa las macar odata in viata mandria,si sa cer iertare.Nu ca asta m-ar ajuta sa uit clipele prin care trecusem,dar macar aveam parte de alinare.Mi-a lipsit atat de mult in ultimile luni de infern,dragostea ca am si uitat cum e sa fi privit de persoana ce te iubeste.Uitasem de caldura ce te cuprinde,atunci cand esti in bratele cuiva drag.Da,aveam nevoie de cineva sa-mi fie aprope,aveam nevoie de consolare,iar acasa o puteam gasi.Nu am putut accepta relatia pe care tata o avea cu alta femeie,asa ca am plecat.L-am pus sa aleaga intre mine si ea.Era clar ca nu putea alege,asa ca am ales eu pentru el.Cine eram eu pana la urma?O adolescenta rebela,ce nu putea trece cu vederea ca tatal ei mersese mai departe,dupa moartea sotiei.Plecarea mea ,la bagat pe tatal meu in spiatal,suferise un atac de cord imediat dupa ce ma urcasem in masina lui Edward.Numele lui ce odata il rosteam cu placere,cu dragoste acum ma dezgusta.Am fost orbita de farmecele lui,am cazut intr-o capcana ce nu-mi inchipuisam vreodata ca avea sa-mi-o puna in cale.Simteam vantul cum imi mangaie obraji ,ce odata pe ei au murit atatea lacrimi nevinovate si inima mea odata cu ele.Simiteam o durere sfasietoare in piept ,dar in acelasi timp ma simteam si eliberata de toate.Cum pot iubi si ura in acelasi timp aceeasi persoana?Nu vreau sa mai aud de el,dar in acelasi timp as da orice sa-i pot auzi vocea dulce soptindu-mi la ureche un sincer,,Te iubesc”.As vrea sa-l pot uita,dar in acelasi timp o parte din mine ar merge pana la capatul pamantului pentru o imbratisare primita de la el.Am pasit incet inainte,hanoracul cu care eram imbracata,ii apartinea,intr-un fel ma proteja de vantul rece de toamna.Intr-o zi ma voi intoarce si am sa il returnez,asta cand voi avea sufiecienta forta sa nu ma las intimidata de el.Am strans in mana geanta mea,primita de la Alice.M-am asezat pe o banca,apoi am inceput sa cotrobai dupa telefonul meu mobil.L-am gasit,pe ecran era o poza cu noi doi,scotand limbile la Alice care ne facea poza.Fara sa-i mai arunc o privire ,am intrat in documente personale,am dat pe imagini si am apasat pe sterg tot.Daca s-ar sterge si amintirile mele atat de usor,ce usoara ar fi viata mea.Am format numarul lui Jasper,pentru ca eram sigura ca Edward ,era deja la Alice,facand-o pe disperatul.Dupa cateva secunde,in care telefonul imi confirma ca inca nu raspunsese,am auzit vocea ingrijorata a lui Jasper:-Bella,unde esti?Alice m-a sunat mai inainte spunadu-mi ca Edward este...
-Da-l dracu,de jigodie!am pronuntat cuvintele cu o voce tremurata si plina de ura.
-Poftim?!vocea lui continea o cantitate uriasa de uimire
-Jasper,poti sa ma ajuti?Te rog sa nu sufli nici o vorba nimanui.
-Dar ce s-a intamplat?Adica,vrei sa-l anunt pe…
-Nici macar sa nu-i pronunti numele,imi provoca repulsie pana si o poza cu el.Acum,asculta-ma.am facut o pauza lunga,apoi am luat o gura mare de aer-Am nevoie de o masina,fa-mi rost de una,ma gasesti in fata liceului.O sa ma recunosti imediat,sunt singura imbracata intr-un hanorac albastru.
-Nu vrei sa te mai gandesti la chesti asta?Adica ,nu vreau sa intelegi gresit,eu chair am sa te ajut,dar el…vocea lui se pierdu,iar pe fundal am auzit vocea trista,a prietenei mele.
-Jasper,a disparut!Edward este distrus.Iti vine sa crezi ca l-a parasit?Ce?Din victima am ajuns sa fiu vinovata?Distrus?! De ce?Nu a mai gasit o proasta cicalitoare acasa sa-i faca ,,dragutului de Edward”pe plac?!-Cu cine vorbesti,Jasper?l-a intrebat Alice,cu o voce banuitoare.Jasper nu a scos nici-un sunet,apoi a inchis telefonul.Nu avea cum sa ma ajute,am sunat un taxi si i-am spus tipului adresa unde locuia tatal meu.Telefonul canta melodia celor de la The Cab- Temporary Bliss,am zambit in sinea mea,pe ecran aparea numele lui,am apasat pe respins.Asta era al 14 apel,i-am inlocuit numele cu ,,Cretinul “.Telefonul mi-a vibrat in mana,semn ca primisem un mesaj,l-am citit rapid.
-Bella?a intrebat ea nesigura,fara a-mi pasa daca sau nu e mama mea m-am indreptat sprea ea si am trans-o intr-o imbratisare.
-Imi pare rau!am spus eu,lasandu-mi capul sa se odihneasca pe umarul ei,si-a pus mana pe capul meu si a inceput sa-mi mangaie parul.
-Plangi,descarca-te…imi soptea ea bland.
-E rau,e atat de crud,el nu mai este cine a fost odata…am spus eu cuvintele pronuntandu-le cu greutate
-El nu a fost niciodata persoana care credeai tu ca e,asa a fost de la inceput, scumpo.Insa el a reusit sa te schimbe pe tine,umplandu-ti sufletul inocent cu ura.Si-a pus palmele,pe chipul meu si mi-a sters ultimile lacrimi omorate pentru demonul ce l-am iubit odata.
