joi, 27 decembrie 2012

Prolog♥


Poate ar trebui sa incep cu,, A fost odata ca niciodata...”
Dar stiu prea bine ca asta e realitatea,iar aici nu exista un final fericit.Cel putin pentru mine.De ce sa incerc sa visez la un basm,cand basmele nu exista decat in cartile demult uitate pe un raft prafuit,pe care mama obijnuia sa mi le citeasca inainte de culcare.Nu ma pot gandi la fericire,deoarece am suferit prea mult si inca nu s-a terminat.Prin cate va mai trebui sa trec?Cate prapastii mai trebuie sa sar? Si cand in sfarsit am reusit sa ajung pe partea cealalta,o alta mult mai adanca, imi iese in cale.Cate?Au fost prea multe si simt ca va va veni acea zi in care voi cadea in una din ele. Poate ziua aia ar trebui sa vina acum!Sau poate viata imi mai pregateste multe jocuri nebune, ca doar se distreaza atat de bine pe seama mea.De ce?Am incetat sa-mi  mai pun aceasta intrebare.Ce rost avea sa ma intreb cand raspunsul era evident.In momentul asta am incetat sa mai vars vreo lacrima pentru nimic.Un mare nimic.Am realizat ca lacrimile nu-si au rostul,totul e gresit in viata mea,pur si simplu lacrimile sunt inutile asa cum este si dragostea ce inca o port adanc ,ingropata in inima mea rece.Am luat decizia sa ma las condusa de soarta,eu doar sa-mi joc rolul asa cum trebuie.Oricum am incetat sa mai cred ca ceva cu adevarat bun mi se poate intampla,fara apoi sa urmeze un adevrat cosmar.Dar adevarata poveste abia acum  incepe,nu va astepati la printi chipesi calare pe cai albi,printese cu parul de aur si albe ca zapada.Asta e ,,basmul meu”incepe acum si se termina,nici eu nu stiu cand.Habar nu am ce final va avea,eu doar sunt personajul principal iar viata autorul.Stand aici la o ora tarzie mi-am dat seama ca totul e in zadar si ca nu merita lupta asta.O lupta impotriva destinului e ca si cum ai lupta impotriva intregii populatii  de pe glob.E imposibil sa reusesti sa castigi o asemenea lupta,nu?
Dar sa lasam ,,autorul “sa decida.
Totul incepe cu o promisiune care in spatele ei ascunde multa minciuna,ura si  suferinta...
,,Tu esti viata mea acum.Promit ca nimic nu va reausi sa stea in calea fericirii noaste."Ma trezesc noaptea si imbratisez perna,iar vocea lui suava repeta la nesfarsit acele cuvinte,care candva insemnau totul pentru mine,insa acum inseamna doar o amintire sfasietoare....















Deci ce parere aveti??Vom veni si cu primul capitol,melodia mi se pare potrivita cu situatia Bellei.Voi ce credeti?
Dya:*:*

3 comentarii:

  1. mmm...melodia se potriveste perfect...cam trist totul dar presupun ca asa trebuie sa fie...abia astept continuarea;;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eae ! Deci mor de nerabdare sa vad ce se va intampla :) Adooor melodia ! Si astept primul capitol :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am postat deja primul capitol!:*Merci pt comentarii!:*:*

    RăspundețiȘtergere